Revista Acropolis - arte plastice, cultură

Bijuterii de portelan la Galeria Posibila

2010-11-06T13:00:00.000-07:00

La Galeria Posibila a avut loc expozitia Stefan Caltia / Cesti cu plante de pe deal. Aceasta reprezinta o colaborare intre Atelierul de creatie Wagner, promotor al unor colectii de portelanuri unicat sau de serie limitata si cunoscutul artist plastic Stefan Caltia. Prin harul maestrului, obiectele din portelan devin personaje, capata individualitate, se inalta si devin veritabile obiecte de arta. Desenele inspirate ale maestrului, unice, reprezentand motive vegetale devin tot atatea bucurii ale sufletului. Povestea creata de artist in colaborare cu Casa Wagner constituie un proiect inedit pentru scena artistica din Romania. Artista Ana Wagner a declarat: “Prezenta lui Stefan Caltia alaturi de Atelierul de creatie Wagner ne-a inspirat si ne-a intarit increderea de a duce mai departe acest unic si rafinat proiect”.

Atelierul Wagner – arte frumoase si povesti, magazinul situat pe Bulevardul Carol la nr. 39 precum si salonul de prezentare “Maison de la Porcelaine” ofera vizitatorilor ocazia de a admira portelanuri unicat sau in serie limitata, posibilitatea de a vedea cum se decoreaza obiectele din portelan, sau pur si simplu, de a savura o ceasca de ceai pe terasa salonului.

Galeria Posibila infiintata in 2003 de catre Matei Caltia,fiul maestrului Stefan Caltia a luat nastere cu scopul de sprijini si promova o generatie tanara de artisti. Ștefan Câlția și-a expus operele în numeroase expoziții în Norvegia, Elvetia,Tarile de Jos, Danemarca și, bineînțeles, în Romania. Picturile sale au fost achiziționate de către, printre altele, Muzeul de Arta Contemporana din Oslo, Norvegia, Muzeul de artă fantastică de la Gruyer, Elvetia, precum și de către Muzeul Național de Artă, Muzeul Național de Artă Contemporană, Muzeul Brukenthal din Sibiu.

Colaborarea dintre cele doua galerii, Galeria Posibila si Wagner – arte frumoase si povesti, ambele de un nivel si rafinament cu totul special in peisajul artistic romanesc a constituit un real succes spiritual. Astfel, publicul fidel a fost prezent intr-un numar impresionant. Printre invitati s-au numarat distinse personalitati din lumea culturala, politica si de afaceri precum si numerosi jurnalisti. Reprezentand un moment important pentru creatia lui Caltia cat si pentru domeniul picturii pe portelan de la noi, expozitia reuneste 80 de obiecte de portelan si de asemenea, un tiraj de 40 de litografii. Artistul exploreaza astfel teritorii noi in creatia sa, iar universul portelanului se imbogateste cu amprenta unui mare creator. Cescutele de ceai devenite veritabile bijuterii artistice prin talentul maestrului expuse alaturi de cosuletele pline de soiuri de ceai foarte diverse compun un univers intim si placut care predispune la meditatie si regasire. Parfumul ceaiului, contururile vii ale plantelor transfigurate pe suprafata portelanului fin, delicatetea cescutelor, armonia cromatica si stilistica, toate acestea invita iubitorii de arta si frumos sa descopere cea mai pretioasa colectie de portelanuri pictate manual a anului 2010.

Expozitia va fi deschisa intre 6 noiembrie 2010 si 29 ianuarie 2011, in zilele de joi, vineri si sambata intre orele 16-20.

Speranta Stefanescu

Salonul European de Bandă Desenată la Galeria ¾ (TNB)

2010-11-04T03:55:00.000-07:00

   Toamna aceasta, la București, se numără benzile desenate: din 28 octombrie până pe 21 noiembrie, la Galeria ¾ – MNAC (în clădirea Teatrului Naţional) se desfășoară Salonul European de Bandă Desenată. Organizat sub egida EUNIC în România de Centrul Ceh, Centrul Cultural al Republicii Ungare, Delegaţia Wallonie-Bruxelles, Goethe-Institut, Institutul Francez, Institutul Cultural Român, în parteneriat cu Muzeul Naţional de Artă Contemporană, Asociaţia Jumătatea Plină, Asociaţia Bedefililor din România, Editura MM Europe şi Librăria Cărtureşti, Salonul a fost deschis joi, 28 octombrie de domnul Mihai Oroveanu, directorul Muzeului National de Arta Contemporana, de doamna Tania Radu, vicepresedinte al Institutului Cultural Roman si de domnul Olivier Grenson, artist si profesor de bandă desenată la Şcoala de Cercetare Grafică de la Bruxelles. În continuare, a avut loc vernisajul expoziţiei “Istoria Benzii Desenate Româneşti 1935–2010″, curator Alexandru Ciubotariu, cu peste o sută de planşe originale, urmat de lansarea volumului Istoria Benzii Desenate Româneşti 1891–2010 de Alexandru Ciubotariu şi Dodo Niţă.
   Programul evenimentelor cuprinde expoziţii, ateliere de creaţie (de la serigrafie la webcomics), proiecţii de filme, lansări de carte, întâlniri cu artişti şi editori şi sesiuni de autografe. Un spaţiu special amenajat va fi pus la dispoziţia amatorilor dornici să-şi expună propriile creaţii în domeniul benzilor desenate.
   Printre profesioniştii de BD care vor putea fi întâlniți cu ocazia Salonului se numără Guy Delisle, Sylvain Coissard şi Pakito Bolino (Franţa), Olivier Grenson şi Jean Auquier (Wallonie-Bruxelles), Cserkuti David şi Bayer Antal (Ungaria), Sascha Hommer (Germania), Sandu Florea (SUA), Alexandru Ciubotariu, Dodo Niţă şi Octav Ungureanu (România).
   Salonul dispune şi de un punct special de vânzare, unde vor fi expuse albume, broşuri şi reviste de benzi desenate apărute în ţările prezente la manifestare. Mai multe detalii despre program și modalitatea de înscriere la ateliere vor fi publicate pe paginile de internet ale organizatorilor și pe www.bandadesenataeuropeana.blogspot.com.

Sursa www.feeder.ro

Programul salonului european de banda desenata

Joi, 28 octombrie
18³⁰ Deschiderea oficiala a Salonului European de Banda Desenata/ cu:Horia-Roman Patapievici, presedinte ICR, presedinte EUNIC Olivier Grenson, creator benzi desenate, Wallonie-Bruxelles
19⁰⁰ Vernisaj / Lansare: Istoria benzii desenate romanesti 1891–2010 de Alexandru Ciubotariu si Dodo Nita / în prezenta artistilor
21⁰⁰ Concert Montgomery Clunk, visuals Sorina Vasilescu / Tago Mago - Intrarea libera

Vineri, 29 octombrie
17⁰⁰ Bayer Antal despre Istoria benzii desenate din Ungaria

Sambata, 30 octombrie
11⁰⁰-12³⁰ Atelier cu Olivier Grenson (Wallonie-Bruxelles) si autori romani de benzi desenate
15⁰⁰-16⁰⁰ Atelier cu Cserkuti David (Ungaria)
17⁰⁰ Sesiune de autografe cu: Olivier Grenson (Wallonie-Bruxelles), Cserkuti David (Ungaria), Alexandru Ciubotariu & Dodo Nita (Romania)

Miercuri, 3 noiembrie
15⁰⁰-20⁰⁰ Atelier Small press press, big impact cu Sascha Hommer (Germania)
17⁰⁰-19⁰⁰ Illustrating web comics / Atelier interactiv cu Octav Ungureanu (Romania)

Joi, 4 noiembrie
15⁰⁰-20⁰⁰ Atelier Small press, big impact cu Sascha Hommer (Germania)
17⁰⁰-19⁰⁰ Illustrating web comics / Atelier interactiv cu Octav Ungureanu (RO)

Vineri, 5 noiembrie
11⁰⁰-19⁰⁰ Atelier de serigrafie cu Pakito Bolino (Franta)
17⁰⁰-19⁰⁰ Illustrating web comics / Atelier interactiv cu Octav Ungureanu (RO)

Sambata, 6 noiembrie
11⁰⁰-19⁰⁰ Atelier de serigrafie cu Pakito Bolino (Franta)
12⁰⁰-19⁰⁰ Illustrating web comics / Atelier interactiv cu Octav Ungureanu (RO)

Duminica, 7 noiembrie
11⁰⁰-19⁰⁰ Atelier de serigrafie cu Pakito Bolino (Franta)
12⁰⁰-19⁰⁰ Illustrating web comics /Atelier interactiv cu Octav Ungureanu (RO)

Luni, 8 noiembrie
11⁰⁰-19⁰⁰ Atelier de serigrafie cu Pakito Bolino (Franta)
17⁰⁰-19⁰⁰ Illustrating web comics / Atelier interactiv cu Octav Ungureanu (RO)

Marti, 9 noiembrie
11⁰⁰-19⁰⁰ Atelier de serigrafie cu Pakito Bolino (Franta)
17⁰⁰-19⁰⁰ Illustrating web comics / Atelier interactiv cu Octav Ungureanu (RO)

Miercuri, 10 noiembrie
11⁰⁰-19⁰⁰ Atelier de serigrafie cu Pakito Bolino (Franta)
17⁰⁰-19⁰⁰ Illustrating web comics / Atelier interactiv cu Octav Ungureanu (RO)

Joi, 11 noiembrie
11⁰⁰-19⁰⁰ Atelier de serigrafie cu Pakito Bolino (Franta)
17⁰⁰-19⁰⁰ Illustrating web comics / Atelier interactiv cu Octav Ungureanu (RO)

Vineri, 12 noiembrie
11⁰⁰-19⁰⁰ Atelier de serigrafie cu Pakito Bolino (Franta)
17⁰⁰-18³⁰ Masa rotunda Profil de Banda Desenata / Sandu Florea (RO-SUA)
18³⁰-19⁰⁰ Decernare premii Sandu Florea, în prezenta sa
19⁰⁰-20⁰⁰ Prezentare fanzin Ah, BD! (Craiova) / Marian Mirescu, redactor-sef

Sambata, 13 noiembrie
12⁰⁰-14⁰⁰ Atelier de serigrafie culinara pentru copii (8-14 ani) cu Pakito Bolino (Franta)
17⁰⁰ Prezentare Marie-Pierre Brunel (Franta)

Miercuri, 17 noiembrie
18⁰⁰ Lansare Broderii de Marjane Satrapi - Editura Art & Editura Jumatatea plina

Vineri, 19 noiembrie
18⁰⁰-19⁰⁰ Dezbatere Banda desenata romaneasca în context european - Dodo Nita, Presedintele Asociatiei Bedefililor din Romania

Sambata, 20 noiembrie
16⁰⁰ Guy Delisle (Franta) / Conferinta Guy Delisle si banda desenata autobiografica
17³⁰ Sylvain Coissard (Franta) / Conferinta Scurta istorie a benzii desenate francofone

Duminica, 21 noiembrie
14⁰⁰ Sesiune de autografe Guy Delisle (Franta) - Stand Institutul Francez, Targul de Carte Gaudeamus (Romexpo)
15³⁰ Banda desenata, o industrie creativa / Masa rotunda cu Jean Auquier (Wallonie-Bruxelles), Sylvain Coissard (Franta), Guy Delisle (Franta) si autori romani de BD / Salonul de ceai, Targul de carte Gaudeamus (Romexpo)
18⁰⁰ Inchiderea Salonului European de Banda Desenata în prezenta lui Jean Auquier - Galeria Etaj 3/4

Expozitiile speciale de banda desenata pot fi vizitate pe toata durata Salonului:

Proiectii de desene animate pentru copii
28 octombrie – 21 noiembrie / sambata & duminica / 10⁰⁰-14⁰⁰

Proiectii scurtmetraje animatie
28 octombrie – 21 noiembrie / sambata & duminica / 14⁰⁰-18⁰⁰

Expozitie Gavin Pryke si Jocelyn Gravot / Cafe Lente (str. Gen. David Praporgescu 31)
5 noiembrie – 21 noiembrie / luni – duminica / 12⁰⁰-22⁰⁰

Expozitie Le Dernier Cri (selectie public adult) / Tago Mago (str. Sperantei 21)
28 octombrie – 21 noiembrie / luni – duminica / 12⁰⁰-22⁰⁰

Expozitie The book of George – preview / Base Café (str. Şepcari 22)
28 octombrie – 21 noiembrie / luni – duminica / 11⁰⁰-2300

Moartea unui comis voiajor de Arthur Miller

2010-10-29T08:24:00.000-07:00

“Omul nu este un fruct căruia să-i mănânci miezul şi apoi să-i arunci coaja”, îi strigă disperat bătrânul comis voiajor cinicului său patron în scena concedierii sale.

Cel care acum se descotorosea de el ca de un lucru uzat, ca de o unealtă tocită, fără nici o tresărire sentimentală, nici nu se născuse pe vremea în care Willy Loman lucra deja de mult pentru tatăl său. În ultima vreme la cei 63 de ani ai săi se simţea foarte obosit, surmenat, depăşit. Venise umil, în faţa bossului, să ceară o mică favoare în schimbul zecilor de ani de loialitate şi muncă asiduă, dar în loc înţelegere şi ajutor se pomeni alungat definitiv cu brutalitate.

Într-o societate cu astfel de coordonate alienante, dominată până la subjugare de cultul succesului şi al banului, măcinată de o concurenţă acerbă şi nemiloasă se consumă drama bătrânului om de vânzări.

Arthur Miller construieşte cu măiestrie conflictul dramatic bazat pe sfâşierea personajului principal, interpretat răscolitor de Victor Rebenciuc, între dragostea paternă pentru fiul cel mare, Biff, jucat pe măsură de Şerban Pavlu şi sentimentul vinovăţie că nu-i poate oferi un suport financiar pe măsura ambiţiilor sale.

Biff,un tânăr de 30 de ani cam visător şi uşuratic pentru lumea rece şi calculată a banului în care se simte aruncat, îşi urăşte tatăl pentru că acesta din urmă refuză să vadă realitatea în privinţa sa, orbit de dorinţa obsesivă de a-şi vedea copilul urcând treptele visului american, dar şi pentru că descoperise întâmplător că era un soţ adulter, ţinând acest lucru secret din respect pentru mama sa Linda Loman, adusă pe scenă cu sensibilitate de Mariana Mihuţ.

Relaţiile tată fiu, mediate cu delicateţe, duioşie, dar şi cu fermitate când situaţia o impune de către Linda, se află într-o tensiune permanentă ameninţând în orice clipă să derapeze în ceartă violentă, tatăl reproşându-i fiului că nu face destul pentru a-şi valorifica în planul reuşitei sociale imensele calităţi personale cu care a fost dăruit de natură. Fiul, l-a rândul său îşi acuză tatăl de ipocrizie şi lipsă de înţelegere pentru problemele sale reale.

In opoziţie cu fiul său, care pare să priceapă intuitiv mai mult din esenţa lumii înconjurătoare, înţelegere ce îl îndeamnă la resemnare şi la refugiu într-un mediu departe de citadin în mijlocul naturii de care se simte puternic atras, bătrânul agent de vânzări este narcotizat şi condus în toate acţiunile şi judecăţile sale de mitul visului american, personificat pentru el de Ben, fratele său ce se îmbogăţise la numai 21 de ani după ce îşi pusese viaţa în joc şi se întorsese plin de diamante dure şi strălucitoare din tenebrele junglei alaskasiene. Reuşita lui Ben îl măcinase mereu, pentru că era un exemplu viu că visul american nu este vorbă goală. Incapabil să înţeleagă că pentru oamenii de rând ca şi el viaţa nu este altceva decât o loterie cu şanse infime, se încăpăţâna să „descopere” secretul succesului fratelui său în nişte calităţi inchipuite ale acestuia. Bogăţia lui Ben îl făcea să se simtă ratat.

Apariţiile spectrale ale lui Ben, decedat de curând, şi dialogurile imaginare dintre cei doi fraţi, au darul de a spori tensiunea dramatică şi de a ne sugera cu mijloace plastice alienarea de care suferă Willy.

Presiunea sentimentului ratării, împreună cu sentimentul vinovăţiei că nu-şi poate sprijinii financiar, aşa cum s-ar cuveni, fiii, credinţa că aceştia îl dispreţuiesc din această cauză, proaspăta concediere fără menajamente în pragul vârstei de pensionare îl împing către ideea sinuciderii. Nu este o soluţie izvorâtă din laşitate cum s-ar putea crede, ci din luciditate şi raţiune conformă cu logica rece a unei societăţi obsedată de bani şi de succes. În urma sa, familia ar beneficia de poliţa de asigurare de viaţă la care contribuise cu trudă atâta amar de vreme. Cu aceşti bani, gândeşte Willy, împăcat cu sine şi fericit pentru că în sfârşit găsise soluţia, fiul său Biff la care ţinea atât ar fi putut să-şi pună în valoare calităţile native.

După ce îi cere sfatul şi lui Ben, iar acesta îl asigură că este o idee strălucită şi că trebuie să se grăbească, Willy dispare în fundal, din culise se aude zgomotul unui motor de automobil turat la maximum urmat apoi o bubuitură asurzitoare.

Deşi familia aflase mai demult despre intenţiile sinucigaşe ale tatălui prin numeroase semne şi semnale, se dovedeşte incapabilă în cele din urmă să împiedice gestul fatal.

Înmormântarea lui Willy Loman are loc în aceeaşi zi în care soţii Loman achită ultima rată, plătită regulat timp de 25 de ani, la casa în care locuiau.

Willy Loman devine proprietar deplin în ziua în care este îngropat.

Piesa lui Arthur Miller scrisă în 1949, regizată şi ilustrată muzical de Felix Alexa pe scena teatrului bucureştean Bulandra nu şi-a pierdut cu nimic din prospeţime şi din actualitate. Ea demonstrează cu mijloace artistice înalte, la care actorii şi regizorul îşi aduc cu prisosinţă aportul, că în societatea în care ne ducem existenţa, omul nu este decât o jucărie neînsemnată în mâna unor forţe oarbe, că lumea pe care el însuşi a creat-o şi i-a insuflat viaţă i-a devenit ostilă, s-a dezumanizat. Cultul valorilor umane a fost detronat şi înlocuit cu cel al succesului, al vedetelor şi al banului. În această construcţie socială o viaţă de om se măsoară strict în bani ca o marfă oarecare. Fără bani omul este un gunoi, o coajă de fruct consumat, demnă de aruncat la coş.Autorul încheie piesa fără să ne lase nici o speranţă.

Florian Liviu Ştefănescu Octombrie 2010

Bursa de spectacole “Intoarcerea de acasa” sau viata si cornetul ei cu zaruri masluite…

2010-10-19T03:46:00.000-07:00

Spectacol pus in scena de Compania de teatru S-Baroc, regia Vinicius Tomescu, costume Cristina Neacsu, light-design Roxana Docan – Teatrul Arca-La Scena din Bucuresti

Teatrul te face sa vezi franturi din propriul viitor posibil. El te obliga sa te intrebi “Cine esti?” si sa traiesti pentru a-i povesti intamplarile. Aceste lucruri le stie si dramaturgul Stefan Caraman, un nume des vehiculat pe scena contemporana. Abil manuitor al replicii, el este genul de autor ce capteaza atentia cu ideile sale. Una dintre acestea a capatat trup recent, datorita unui tanar regizor, Vinicius Tomescu si Companiei de teatru S-Baroc (actorii Anis Doroftei, Andreea Ilinca si Dan Murzea).

“Intoarcerea de acasa” ilustreaza conflictul dintre alter-egourile unui personaj feminin. Eroina incearca sa se dezvaluie intr-un mod inter-activ implicand si publicul prin dese schimbari de perspectiva si ruperi de ritm. Personalitatea ei “articuleaza” trei ipostaze, tot atatea partituri in oglinda: adolescenta, laolalta cu inocenta si curiozitatea varstei, uneori abuziv expusa; femeia-matura, marcata de varii experiente, vazute ca un alt “santier” al dezastrelor personale si, in cele din urma, “factorul” masculin (Dan Murzea), oarecum pertubator, vazut in maniera cinic-referentiala (acea “secventa” pe care o detine in cadrul sau existential orice femeie, ce cantareste imaginarul erotic masculin, mimand elegant ignoranta si asteptarea).

Regizorul a reusit sa contureze – cu minim de recuzita si lumini – un joc al vietii si al sortii, nu fara repercursiuni in sensibilitatea privitorului.

In piesa lui Caraman nu exista certitudini absolute, visele se deseneaza mult mai usor decat vorbele. Nimic artificios, complicat in textul destul de curajos, in “felia de viata” si de arta oferita de tanarul dramaturg. Chiar si iubirea se desparte fara regrete de matasea marunta a intamplarilor povestite.

Nu raspunsul e cel care intereseaza, ci intrebarea: lipsa apropierii aduce cu sine indoiala si “amorteste” sinceritatea? Femeia din “rama” textului lui Stefan Caraman e constienta de acest adevar.

Este de bun augur faptul ca un autor precum Stefan Caraman este tot mai prezent pe scenele de teatru independent (fie din capitala sau din provincie).

“Intoarcerea de acasa” se adreseaza astfel unor tipuri diferite de public; cei ce gusta aluzia, poanta, caricatura si vin la teatru pentru o ora de loisir se vad recompensati; pe de alta parte, cei deprinsi sa problematizeze, sa supuna analizei cele vazute, sa judece montarea la nivelul metalimbajului pot sa se amuze, sa se aseze fara prejudecati la masa comentariilor.

In pleiada de tineri autori dramatici contemporani, Stefan Caraman stie sa-si convoace personajele la conversatie in oglinda, chiar daca replicile par a se invarti pirandellian, intr-un carusel al erorii.

Spectacolul imaginat de Vinicius Tomescu e un fertil exercitiu de scrima intelectuala, el vrea sa demonstreze ca viata nu este doar un banal, incolor “salon de asteptare”.

Armand Steriadi

Scatologia lirică – Şefele, de Werner Schwab

2010-10-12T02:06:00.000-07:00

Teatru Odeon găzduieşte şi în această stagiune reprezentaţia Şefele preluată de la teatru Act în regia lui Sorin Militaru. Deşi de mulţi ani pe scenă spectacolul nu şi-a pierdut prospeţimea ba chiar a câştigat prin rodajul actriţelor.

Omul este o grămăjoară de rahat, chiar dacă vanitatea ne împiedică să vedem acest adevăr, iar lumea o imensă toaletă care aşteaptă să fie desfundată, iată ideea centrală a piesei lui Schwab.

Dar aceasta viziune pesimistă, negativă, care vine să sfideze toate canoanele şi preceptele umanismului, care intrigă şi irită şi care în mod normal ar trebui să inducă în spectator dezgust, opoziţie mergând până la revoltă, printr-un miracol al artei autorului de a mânui substanţa lingvistică, de a împleti umorul cu lirismul şi ironia, se impune şi devine convingătoare. Acidul criticii dramaturgului la adresa lumii dizolva toate valorile încetăţenite ale acesteia începând cu pietatea şi terminând cu iubirea maternă pentru copii. Spre deosebire de S.Beckett a cărui viziune sumbră asupra omului şi a culturii sale,

asupra absurdului existenţei ne este înfăţişată frust, la Schwab ea este ambalată în marele său talent poetic.

Spectatorul este condus cu măiestrie de autor prin labirintul dialogurilor dintre cele trei personaje feminine întruchipate de Grete (Dorina Lazăr), Erna(Emilia Dobrin) aflate în pragul decrepitudinii dar încă măcinate de speranţe vii şi chinuitoare precum şi de Mariedl (Coca Bloos) o veterană desfundătoare de latrine, senină şi împăcată cu ea însăşi căreia dramaturgul îi conferă rolul de a media disputele dintre primele două şi de a exprima în monologurile sale concepţia sa filosofică.

Toate zbaterile şi zbuciumările sufleteşti ale lui Grete şi Erna au un corespondent pe care Mariedl îl descoperă în munca sa cu fecalele de care este foarte mândră şi pe care o consideră de o importanţă covârşitoare. Orice contact cu materiile fecale este pentru ea un omagiu adus lui Isus. Mariedl a desfundat latrinele celor mai înalte personalităţi din oraş, cele mai importante evenimente ale vieţii ei sunt situaţiile inedite în care s-a aflat în luptă cu vreo toaletă încăpăţânată ce nu voia să cedeze. În cele din urmă cazurile sunt rezolvate, mâna ei fină reuşind mereu să înlăture neobişnuitele obiecte care blocau traseul excrementelor către canal.

Mariedl şi-a câştigat libertatea interioară şi pacea sufletească deoarece ştie mai bine decât oricine că lumea în care trăim nu este decât o imensă latrină înfundată cu scaune tari, hârtie igienică şi alte deşeuri ce aşteaptă să fie desfundată, iar omul doar o grămăjoară de rahat. Fecala amestecată cu hârtie igienică îmbibată cu apă are consistenţa unei mâini omeneşti, spune pe un ton calm şi liniştit Mariedl.

În vreme ce Mariedl este dominată de o pace interioară ce se transferă prin jocul magistral al Cocăi Bloos şi spectatorilor, celelalte personaje prin contrast sunt stăpânite şi măcinate fie de fantasme sexuale, fie de speranţa unor căsnicii iluzorii, fie de cea a unei schimbări majore în viaţa unor copii apucaţi pe drumuri greşite.

Imensa libertate interioară de care beneficiază Mariedl îi conferă acesteia darul profeţiei. Într-un lung monolog de final ea se lansează într-o prezicere apocaliptică cu privire la viitorul celor două, Grete şi Erna.

Deoarece pentru autor a trăi înseamna a spera, la fel Grete şi Erna deşi se bucură una pentru răul celeilalte nu se pot împacă cu ideea că orice speranţă este pierdută, că orice perspectivă este sugrumată, că sunt abandonate în infern şi hotărăsc să comita încă un gest absurd, uciderea Mariedlei, gest care nu poate decât să confirme lipsa de sens a lumii în care ne aflăm.

Sunt de acord cu autorul traducerii, Dan Stoica, că suntem martorii unei capodopere a teatrului contemporan capabilă să se impună in conştiinţa publicului prin forţa textului dominat de lirism, dar şi de umor şi ironie amară la adresa unei lumi tot mai ostile şi mai neprietenoase cu creatorul său, omul.

Autorul piesei, Werner Schwab, a murit prematur la numai 36 de ani împins în ghearele alcoolismului tocmai de această lume, ce nu l-a valorizat şi nu l-a înţeles, pe care o respinge şi o condamnă în piesele sale.

Florian Liviu Ştefănescu Bucureşti Octombrie 2010.

Vis de iarnă la galeria Wagner

2010-10-11T12:34:00.000-07:00

Iarna in pictura românească

2010-10-07T12:02:00.000-07:00

COMUNICAT DE PRESĂ

Societatea Colectionarilor de Arta din Romania organizeaza la Muzeul Municipiului Bucuresti expozitia “Iarna in pictura romaneasca” cu 85 lucrari, din colectiile particulare, realizate de artisti din secolul al XIX-lea pana in prezent, din care mentionam in ordine alfabetica: SORIN ADAM (1968), AUREL BĂEŞU (1896-1928), OCTAV BĂNCILĂ (1872- 1944), FLORIN BÂRZĂ (1956 ), DIMITRIE BEREA ((1908-1975), MARIUS BUNESCU (1881-1971), VITALIE BUTESCU (1972), GEORGE CATARGI (1894-1963), GABRIEL CATRINESCU (1943), ALEXANDRU CIUCURENCU ( 1903-1977), AUGUSTIN COSTINESCU (1943 ), BRĂDUŢ COVALIU (1924-1991), CONSTANTIN DARADICI (1948), CORNELIA VICTORIA DEDU (1942), CORNELIU DRĂGAN–TÂRGOVIŞTE (1956), HANS EDER (1883- 1955), CONSTANTIN GHEORGHE (1935 - 2006), ARINA GHEORGHIŢĂ (1973), PAUL GHERASIM (1925), DUMITRU GHIAŢĂ (1888- 1972), ION GRIGORE (1940), VASILE GRIGORE (1935 ), LUCIAN GRIGORESCU (1894-1965), DAN HATMANU (1929), VIOREL HUŞI ( 1911- 1972), SORIN ILFOVEANU(1946 ), DUMITRU (DEM.)IORDACHE (1905- 1982), PETRE IORGULESCU - YOR (1890-1939), CONSTANTIN ISACHIE POPESCU (1888-1967), EUGEN ISPIR (1909-1974), RODICA ANCA MARINESCU (1937), VIOREL MĂRGINEAN (1933), COCA MEŢIANU (1910), VASILE MUREŞAN MURIVALE (1957), FLORIN NICULIU (1928-1997), IOAN ORATIE (1957), ALEXANDRU PADINA MOSER (1904- 1994), VASILE PARIZESCU (1925), GHEORGHE PETRAŞCU (1872-1949), CONSTANTIN PILIUŢĂ (1929-2003), VASILE POP NEGREŞTEANU (1955), VASILE POPA (1957), STELIAN POPESCU-GHIMPAŢI (1906 – 1950), ŞTEFAN POPESCU (1872-1948), VASILE POPESCU (1894- 1944), MIHAI POTCOAVĂ (1948), RISA PROBST KRAID (1894-1983), TEODOR RĂDUCAN (1938), IOSIF ROSENBLUTH (1894 – 1975), IOSEF FRANZ STEURER (1885-1971), HENRI TRENK (1818- 1892), ION ŢUCULESCU (1910- 1962), SPIRU VERGULESCU ( 1934- 2007), ARTHUR GARGUROMIN VERONA (1867-1946), ION VLASIU (1908-1997) si altii.

Expozitia va fi deschisa in perioada 5 octombrie-3 noiembrie 2010, intre orele 10.00-18.00, de miercuri pana duminica.

Vernisajul expozitiei in 5 octombrie 2010 ora 18, la Muzeul Municipiului Bucuresti (Palatul Sutu).

Pictori romani pe Valea Loarei * Trei maestri ai penelului isi incearca puterile in castelul lui Napoleon

2010-10-07T11:57:00.000-07:00

O minune cu nume solar: "Soleil de l'Est"

Silueta gratioasa si baroca a castelului straluceste in lumina de vara, ademenindu-ma dintre tisele batrane ale parcului. Sunt in inima Frantei, pe valea Loarei, la Briare, un orasel bijuterie, intre atatea si-atatea localitati insirate pe marele rau. Si ca intr-o adevarata poveste, in castelul din Briare vietuiesc acum trei romani; trei pictori ce plasmuiesc pe panze o lume fantastica, scaldata in culori. In castelul din Briare a stat imparatul Napoleon in ultimele lui zile de domnie, inainte sa se predea englezilor. Studioul de pictura in care artistii romani isi agata lumina in peneluri a fost salonul imparatului. De la ferestrele lui si-a trecut Napoleon in revista apusa glorie, privind nostalgic peluzele tunse. In fiece dimineata, trecatori politicosi ii saluta pe artistii romani, cand deschid ferestrele castelului. Si la fel se intampla atunci cand merg agale pe strazile curate si aproape mereu pustii, ori cand coboara pe malul Loarei, pazita de nuferi galbeni, iahturi si mori de piatra.Trei muschetari romani ai culorii: Mirela Iordache, Marian Condruz si Carmen Cretzu-Iacob

In fiece zi, oamenii saluta politicosi si amabili, de parca romanii le-ar fi vecini de-o viata. Muschetari ai culorilor, cei trei pictori care au plonjat in visul francez, cu un reporter alaturi (cel care semneaza aceste randuri), sunt: Carmen Cretzu-Iacob, Marian Condruz si Mirela Iordache. Ei fac parte dintr-un lung sir de pictori romani, care dupa 1990 au fost invitati, cu o consecventa occidentala, sa picteze in Franta, an dupa an, organizandu-li-se expozitii peste tot. Iar toate acestea s-au putut intampla prin efortul unei asociatii culturale internationale. Se numeste "Soleil de l'Est", are sediul in Franta, si s-a nascut si a crescut prin osardia a doi romani: Mihai si Mariana Gavaza. Totul a inceput in anii '80, in Romania, la Brasov. Sau poate mult mai inainte...

Bucatele de pe camp

Mihai Gavaza are darul si pofta povestirii. La fel si sotia lui, Mariana Gavaza. D-l Gavaza este o aparitie placuta si energica, aproape teutonica, desi are stramosi italieni si rusi. Meseria de baza, de agronom, nu l-ar fi anuntat pe impatimitul diriguitor si colectionar de arta de azi. Mariana Gavaza e brasoveanca get-beget, de spita veche. Mihai a venit din Iasi, dar a fost foarte repede adoptat de brasoveni. Artistii si pictorii i-au fascinat pe amandoi, din tinerete. "In anii '70-'80, aveam la Brasov, in satul Noua, o vila mare, cu gradina si curte" - spune Mihai Gavaza. "Si de ziua mea, pe 29 octombrie, in fiecare an, taiam o oaie mare, o frigeam si mancam asa, romaneste, branza cu tuici, oaie cu mamaliga si mujdei si vin rosu. Si invitam toata elita Brasovului - scriitori, critici de arta, pictori, cu totii eram prieteni. Dar pasiunea mea pentru arta e cu mult mai veche.

La brat cu istoria

Dupa ce am terminat facultatea, la Iasi, pictorul Ion Ganju, cu care eram prieten inca din liceu, m-a dus la Bucuresti si mi l-a prezentat pe Corneliu Baba, caruia ii fusese elev. Asa am inceput sa colind atelierele din Bucuresti, din Pangratti, ale pictorilor mari, si cat am stat in Romania, pana in '87, am achizitionat 30-40 de lucrari de maestri". Cu timpul, casa din Brasov devenise un muzeu adevarat, doldora de tablouri si de icoane romanesti si rusesti. Pe urma, viata lor s-a pravalit nebuneste la vale. Era in 1986, si pentru Mihai Gavaza au inceput necazurile si persecutiile. Era inginer agronom la IAS Prejmer si intr-o zi a avut o initiativa "dramatica": le-a permis taranilor sa stranga legumele ramase pe camp si pe urma sa plateasca o suma modica. Caci foametea cea mare a lui Ceausescu incepuse si-si juca cazaciocul. Fara nici o explicatie, agronomul a fost mutat aiurea, cu salariu mai mic, iar sotia lui, data afara din serviciu, dupa 23 de ani de munca. "Telefonul ne era ascultat. Simteam ca pana si zidurile au urechi. Era asa o tensiune, ca nici copiilor nu-ti venea sa le spui vreo poveste, sa nu fie interpretata ca act dusmanos. Nu mai erai tu". In Brasovul care peste cateva luni urma sa dea in clocot, de greva muncitorilor de la "Tractorul", starea sotilor Gavaza era tot mai rea. "Tineti-va gura, ca faceti inchisoare!", ii sfatuiau prietenii.

"Si atunci ne-am decis. Pentru noi si pentru copii. Daca ne da voie sa calatorim, vom pleca de tot din tara, ne-am hotarat! Cand am plecat, n-am spus nimanui, nici macar mamei. Dar nu puteam sa nu-i spun nimic copilului meu mai mare, Bogdan, care avea 14 ani", povesteste Mariana Gavaza cu glas greu. ""Bogdane, pot sa-ti spun un secret mare?" l-am intrebat. "Mama, nu stiu daca sunt pregatit!". "Te gandesti si abia cand crezi ca esti pregatit, vorbim". Peste o saptamana mi-a spus baiatul: "Mama, cred ca sunt pregatit". L-am luat si l-am dus de mana in padure, ca Noua, cartierul nostru, e aproape de iesirea din Brasov, spre Sacele. Si am tot mers asa pe carari, pana am ajuns intr-o poienita frumoasa. Acolo ne-am asezat si i-am spus: "Uite, copile, noi am hotarat sa plecam si sa ramanem in Franta. Dar nu trebuie sa stie nimeni. Si tu sa nu te temi, ca noi nu te parasim. In clipa in care om ajunge acolo, eu am sa-ti dau telefon si o sa vorbesc asa, in dodii. Ca sa stii ca suntem bine. Astia te-or ameninta cu raul, dar sa stii ca n-au ce sa-ti faca. Si daca or sa ia picturile si icoanele, nu-i nimica, astea-s lucruri, se refac. Important e sa ne reunim cu totii acolo. Si nici celui mic sa nu-i spui!" I-am pus tot greul crucii in spinare, si am plecat". Ajunsi in Franta, d-na Gavaza a avut impresia ca o urmarea cineva. "Parca tot recunosteam fete, era bizar!". Acasa, Bogdan, baiatul cel mare, avea necazuri cu Securitatea. L-au dus la sediu, l-au lasat intr-o camera intunecata ore intregi, l-au amenintat, plecau, iar veneau. "L-am lasat copil, si cand a venit in Franta, l-am gasit barbat. Dupa noua luni. A fost a doua lui nastere"...

Triumful icoanelor

Ceea ce i-a impresionat cel mai mult in acei ani de inceput din Franta a fost ca foarte putini dintre francezi stiau ceva despre Romania! Cand isi amintesc toate astea, sotii Gavaza isi taie povestile unul altuia, cu fervoare. "Francezii credeau despre noi tot fel de bazaconii.

Ba ca suntem parte din URSS, ba ca nu avem intelighentie, ca n-avem scriitori, pictori, muzicieni. Daca mai stiau ei ceva, stiau putin despre Cioran, Eugen Ionescu, Brancusi, Elvira Popescu si cam atat. Erau exceptii. Asta ne-a ambitionat pe noi doi si pe alti cativa prieteni cu care impartaseam aceleasi idealuri. Ne-a ambitionat sa facem ceva, sa le aratam francezilor astora ca avem si noi traditii si cultura puternica". Asa au inceput sotii Gavaza sa faca in Franta primele expozitii de icoane romanesti, de ceramica populara si pictura naiva. Era inainte de 1990 si venea lumea si se uita. Facusera si harta Romaniei, pe care aratau din ce regiuni sunt icoanele. "Colectia noastra de icoane e cea mai mare si cea mai buna din Franta. Pentru unele ne-am dus, dupa '90, in Romania, si le-am ales, ca nu puteai sa vii cu orice in fata francezilor. Iar pentru ceramica neagra, ne-am dus in comuna Marginea, din Bucovina. La vernisaje, ca sa le incantam si ochiul si paleta limbii, le serveam francezilor sarmalute facute de mine, si vinuri romanesti" - se mandreste Mariana Gavaza. "Si veneau si dupa miros, francezii: sarmalute, chiftelute, icre, toate le placeau, si vinul la fel. Si discutiile se infiripau, venea foarte multa lume. Asa ne-am facut cunoscuti. In 1989, cand a cazut Ceausescu, se intampla ca noi sa avem o expozitie de icoane, la Tours. Si oamenii intrau buluc in galerie, era un elan extraordinar. Mult au tinut francezii la romani. Dupa aceea, s-au stins".

Soarele colorat al Estului

In 1994, sotii Gavaza infiinteaza singuri asociatia "Soleil de l'Est" (Soarele Estului), propunandu-si sa aduca prin ea, in fata publicului francez, pictori valorosi din Europa rasariteana, cu precadere romani. Mai tarziu, prin entuziasmul lor perseverent si molipsitor, ei ii vor face sa adere pe multi francezi la aceasta credinta in forta picturii romane. Expozitiile cu pictura romaneasca incep in tot Hexagonul: la Paris (in Montmartre), Orleans, Poitiers, La Rochelle, in Sud - la Angers si pana in Bretagne, la Lavollon. In 1998, prima expozitie strange seniori de drept ai picturii noastre: Corneliu Vasilescu, Ion Grigore, Ana Ruxandra Ilfoveanu, Angela Tomaselli etc.

Mai mult, sotii Gavaza si Soleil de l'Est isi propun sa faca si tabere de pictura pentru artistii romani. "Prima oara i-am gazduit pe artisti la noi in casa" - povesteste Mariana Gavaza. Era in primavara lui 2001 si pentru un proiect asa mare, aveau nevoie de sponsorizari. Primaria din Tours, orasul in care locuiau, desi promisese sprijin financiar, nu le-au dat nici un ban. "Noi anuntasem deja artistii, erau doi rusi si trei romani, platisem biletele de avion si toate angaralele, nu puteai sa te joci cu omul, cu programul lui" - continua d-na Gavaza. "Atunci i-am zis barbatului meu: "Mihai, hai sa-i primim la noi acasa, ne inghesuim, si gata!". Eeei, dar era vorba de trei mese pe zi, de doua masini de condus, si mai erau si copiii si prietenii care veneau tot timpul sa vada ce picteaza artistii; o luna de zile, casa noastra a fost ca un stup! Veneau de la Radio, Televiziune, veneau vecinii, in vremea asta, pictorii lucrau si isi puneau pe terasa noastra tablourile, terasa devenise o expozitie ce se schimba intruna... Mancam in curte, ne plimbam pe malul Loarei, am fost la muzee, castele, mori, crame, le-am aratat tot ce-am putut - iar pictorii au lucrat foarte bine, nici nu am stiut cand pictau. Si cand a vazut expozitia, Primaria ne-a finantat dupa aceea fara rezerve".

Se duce vestea...

Pe valea Loarei, la Briare, in castelul de Trousse Barriere, prima serie de pictori s-a instalat in 2006. De atunci, nume de marca precum Christian Paraschiv (stabilit in Franta), Marilena Preda-Sanc, Horea Cucerzan, Suzana Fantanaru, Stefan Pelmus sau Nicolae Iorga au pictat in incaperile in care inca mai pluteste umbra ingandurata a imparatului Napoleon.
- Lucrarile pictorilor se prezinta in expozitii, anul urmator, spune d-l Gavaza. In fiecare an, organizam 3, 4 pana la 10 expozitii de pictura romaneasca. Cel mai fructuos a fost anul 2007, anul in care Romania a fost admisa in Uniunea Europeana, si cand foarte multe municipalitati ne-au invitat sa facem cate o expozitie in orasul lor, ca sa arate publicului francez ca in Romania sunt pictori de valoare. Iar in 2008, am avut la Paris cea mai importanta expozitie: o retrospectiva de pictura romaneasca in Franta, dupa 1990. Pe cei ce au fost anul acesta la noi ii vom prezenta, ca de obicei, in februarie, anul viitor, la Tours. Si vom avea doua expozitii si in Sud, chiar acum, in septembrie. Acolo, foarte multe municipalitati ne invita sa facem expozitii de pictura romaneasca. Asa ca, la Saint-Genis-des-Fontaines, intr-o fosta abatie, pe coridoarele largi pe care candva se plimbau calugarii, vom face o retrospectiva cu 23 de pictori romani, si aproape 100 de lucrari mari. Va fi un eveniment!

Albastru de Briare

Am vrut sa aflu daca artistii nostri mai dreg ceva din imaginea proasta pe care credeam eu ca francezii o au despre noi. Am intrebat-o pe Christianne Escouboue, primar adjunct la Briare, si pe Jean-Yves Chevalier, jurnalist. "Care imagine proasta?", si-au lungit chipurile a mirare gazdele mele. Pur si simplu nu intelegeau intrebarea mea. Pe toata valea Loarei si nu numai acolo, aveam sa ma conving ca despre romani se spune numai de bine! "In ziarul nostru au aparut 10 articole despre artistii romani si toate au fost primite cu entuziasm", imi spune d-l Chevalier. "Romanii sunt oameni care au suferit mult si asta se vede in arta lor care arde."
Ce cred, la randul lor, artistii romani despre francezi si despre sejurul lor la Briare? "Cum Dumnezeu sa te simti pe valea Loarei intr-un castel? E ca intr-un hotel de nota 16", spune Marian Condruz. "Noi am putut sa gustam aici din geniul francez. Care inseamna bun gust si o eleganta a traiului de zi cu zi. Si toate ne-au influentat in tablourile noastre, in care culoarea este pusa elegant si compozitia e la fel. Nimic nu sfideaza, nimic nu aduce a prost gust sau a stridenta, totul e acordat." Mirela Iordache, mezina grupului: "De-acum, numele meu va circula prin expozitiile Frantei si ale Europei. Pentru un pictor e vital sa fie cunoscut in afara tarii lui. Caci arta nu are granita. Si este extraordinar ca timp de-o luna de zile sa stai numai sa creezi. Este visare absoluta! Si totul se regaseste in culorile mele". Carmen Cretzu-Iacob, colorista de forta a grupului, confirma cu candoare: "Eu m-am mandrit mereu cu dragostea mea fara leac fata de culoare. Findca sunt nascuta in Moldova, am visat toata viata sa pictez culoarea culorilor, culoarea sfanta: albastrul de Voronet. Gandindu-ma la ea, si cu sufletul linistit de aici, am pictat alt albastru: albastru de Briare, imi vine sa-i spun!"

Salonul european al romanilor

- Credeti ca pictura romaneasca se va impune in Europa? il intreb mai tarziu pe Mihai Gavaza.

- Pictura romaneasca este extraordinara, dar putin cunoscuta in Franta. Pentru ca vechea politica de patrimoniu n-a permis ca valorile noastre sa plece in afara granitelor, "in capitalism". Altceva ar fi fost daca ar fi fost lasati sa iasa, inainte de '90, lucrari si pictori, in tarile mari: in Franta, Germania, Italia, Spania si SUA - acolo unde se joaca valoarea picturii. Toti marii artisti ai omenirii s-au consacrat in Franta, si ai nostri la fel: Grigorescu si Andreescu, Brancusi, nu mai spun. Daca nu ai un nume la Paris, nu te baga nimeni in seama. Trebuie spus asta tuturor, sa se stie. Sigur, noi ne straduim ca sa aducem cat mai multa pictura romaneasca de calitate in Franta si cat mai multi pictori romani. Dar ia sa mai fie, ca Soleil de l'Est, inca vreo 50 de asociatii? I-am innebuni pe francezi, cand ar vedea atata pictura romaneasca! Din pacate, Soleil de l'Est e unica nu numai in Franta, ci in tot Occidentul. Ideal ar fi daca am fi sustinuti un pic si din tara, sa putem face cataloage si expozitii de calitate. Caci daca arta romaneasca ar fi cunoscuta, ar fi mai bine si pentru tara, si pentru artisti. Pentru artisti, pentru ca ar fi mai multi veniti aici si s-ar face o selectie, ar participa la vanzari, la licitatii s-ar face o cotatie. Cotatia din Romania o fi buna in tara, dar aici n-o ia nimeni in consideratie! Aici sunt alte legi: exacte, corecte, contabilicesti. Ai vandut, dar nu oriunde! Trebuie sa vinzi la licitatie la Drouot, pentru ca numai acolo se face adevarata cotatie, aia pe care toata lumea o ia in seama. Acum suntem in urma rusilor, polonezilor si ungurilor, care sunt foarte prezenti la marile manifestari culturale din Paris si Franta. Sunt sigur ca pictura noastra isi va recastiga locul binemeritat. Exista niste inceputuri, se pot amplifica. Dar doua-trei actiuni n-ajung, trebuie tenacitate! Proiectul cel mai important pentru noi este acum Salonul European al Pictorilor Romani de Pretutindeni. Insa neavand acoperire financiara, nu avem cum sa ne antrenam in asemenea proiect. Speram ca o sa gasim totusi, ori in Romania, ori in alta parte, pe cineva care sa ajute financiar aceasta actiune. Un Salon European ar fi o lansare formidabila a picturii romane la Paris, si cel mai bun brand de tara. Asa se face imaginea pozitiva a tarii. Si totul se poate face cu o suma care in Romania se arunca pe protocoale: ar costa 60.000 de euro. Cat o limuzina de lux! Din pacate, suntem neglijati si de Ministerul Culturii, si de ICR, si-odata cu noi, artistii pe care ii aducem in Franta - unde e locul de intalnire al tuturor culturilor.

Epilog

Cand m-am despartit de Briare si de strazile lui cu platani tunsi militareste si invadate de-un parfum de libertate si rasfat tihnit - aveam un gust si dulce, si amar. Ma desparteam, parca, de o iubita, de-o dragoste ca o arsura patimasa si tarzie. Pe retina sufletului imi mai ramasese si chinul acela suav al pictorilor nostri si al prietenilor lor de la "Soleil de l'Est", efortul acesta ce pare inca sisific, de-a face arta romaneasca sa intre, in sfarsit, "en fanfare", cum spun francezii, sa intre in triumf pe portile unei mari culturi a lumii, care asteapta sa ne primeasca cu bratele deschise, cum mereu ne-a primit Un vis care cu siguranta se va implini intr-o zi.

Valentin Iacob

Expo Medieval Art - expozitie colectiva la Curtea Domneasca

2010-09-22T11:47:00.000-07:00

Vlad Perianu

Octavian Bica

11bis

Constantin Radulescu si Speranta Stefanescu

Constantin Sinescu

Speranta Stefanescu

Cornelia Gherlan

Mihai Serbanescu

Fotoreportaj realizat Bogdan Ionut Zamfirescu

Bursa de ingeri si demoni

2010-09-15T07:05:00.000-07:00

Galeria The Ark gazduieste incepand cu 11 septembrie, expozitia intitulata Bursa de ingeri si demoni in cadrul careia expun artistii: Daniel Craciun, Jan Albu, Matei Enric, Mirela Iordache, Sandu Paun (documentare video), Mihai Moiseanu (fotografie). Vernisajul a prilejuit un recital al poetului si totodata artistului plastic Octavian Bica.

Poetul Octavian Bica recitand din creatia proprie

Mirela Iordache si Matei Enric

Lucrari ale plasticianului Jan Albu

Jan Albu

Daniel Craciun si invitatul sau Jan Albu in duet la Simeza

2010-09-10T23:56:00.000-07:00

Daniel Craciun

Jan Albu

Daniel Craciun, Octavian Bica si Mirela Iordache

Mihaela Nica Craciun , Speranta Steanescu, Octavian Bica

Florian Liviu Stefanescu

Daniel Craciun si Speranta Stefanescu

Florian Liviu Stefanescu si Daniel Craciun

Jan Albu si opera sa

Fotografii realizate de Speranta Stefanescu

21 stencils of sex la Galeria Mora de Cristian Scutaru

2010-09-09T01:31:00.000-07:00

Afisul expozitiei 21 stencils of sex

Cristian Scutaru

Fotografii realizate de Speranta Stefanescu

Cosmin Movila - expozitie la Cercul Militar National

2010-09-06T04:32:00.000-07:00

Cosmin Movila

Fotografii realizate de Speranta Stefanescu

Minu Movila - Galeteca 30 August 2010

2010-09-01T04:17:00.000-07:00

Minu Movila

Traian Nicolae si Florin Stefanescu

Minu Movila si Speranta Stefanescu

Speranta Stefanescu si Octavian Bica

Victor Bratu - expozitie Hotel Novotel 2009

2010-08-31T05:09:00.000-07:00

Victor Bratu

Victor Bratu Novotel 2009

Victor Bratu

Speranta Stefanescu deschizand expozitia lui Marius Vancea la Hotel Novotel Februarie 2010

2010-08-31T03:08:00.000-07:00

Speranta Stefanescu vorbind la deschiderea expozitiei lui Marius Vancea

Speranta Stefanescu vorbind despre lucrarile lui Marius Vancea

Plasticianul Marius Vancea

Publicul prezent la Vernisaj

Petite Histoire - eseu despre fotografia anonima veche

2010-08-31T02:18:00.000-07:00

"Petite Histoire – imaginea fara autor" si ipostazele sale - carte aparuta cu sprijinul AFCN, publicata si distribuita de Galeria Posibila

“Fotografia este (precum psihanaliza) plina de istorii”. Elvire Perego, Intimate Moments and Secret Gardens / The Artist as amateur photographer

Paris / Design en mutation – gesturile care povestesc viata

2010-08-31T02:14:00.000-07:00

    10 tineri designeri parizieni proiecteaza viitorul cotidian in expozitia deschisa recent la MNAC, in parteneriat cu Ambasada Frantei, Institutul Francez si Primaria Parisului, manifestare precedata de conferinta Designul francez prin prisma formelor, sustinuta de Michel Bouisson, curatorul acesteia, responsabil cu misiunea Aides a la creation si legatura cu scolile de design VIA – Valorisation de l’Innovation en Ameublement / mai- iunie a.c.

     Expozitia schiteaza portretul unei generatii, demersul ei social prin modul cum fiecare lanseaza ipoteze si le da forma. Nu este nicidecum un compte-rendu al starii lumii sau a designului, ci o imbinare eterogena de situatii care, prin asociere pot sa genereze sensuri noi si sa releve puncte de plecare. Obiectele si programele prezentate sunt creatii din ultimii sase ani, vizand experimente in sfera habitatului. El este vazut ca o metafora a universului : un loc tot mai demitizat, cu tensiuni intre privat si public, intre individ si societate, intre bricolaj si tehnologie.

    Asa cum se dezvaluie el astazi, designul este rezultatul unei lumi in schimbare , un far indreptat asupra gandurilor noastre. Acum, cand se tinde spre o simplificare a interfetelor intre subiecti si obiecte, raporturile teoretice dintre ei sunt din ce in ce mai profunde. Inmultirea reala a numarului obiectelor este raspunsul la capacitatea umana de a recunoaste artificializarea abuziva a spatiului, in timp ce, paradoxal, epoca noastra cere o legatura netrucata cu natura. Gandirea obiectelor, constructia lor trebuie sa tina seama de acest tip de paradoxuri. Asadar, devine firesc sa evocam peisaje de obiecte, dupa modelul peisajelor naturale.
     Ecologia, aceasta gradina planetara adorata de Gilles Clement ar putea sa-si gaseasca echivalentul in lumea obiectelor. Daca apartinem naturii, in timp ce ne detasam de ea, tot astfel, insesizabil, facem parte si din sfera obiectelor prin infinitele chei, instrumente care ne creeaza dependenta de ea.
    Un posibil antidot la o asemenea costisitoare dependenta il reprezinta proiectul expozitional gazduit in salile Muzeului National de Arta Contemporana ( beneficiind de solicitudinea laboriosului sau director, domnul Mihai Oroveanu si echipa sa de muzeografi si curatori ) in colaborare cu Ambasada Frantei la Bucuresti ( cu participarea Excelentei Sale, M. Henri Paul ) Institutul Francez ( prin Karin Budrugeac, atasat de presa ), Asociatia France Culture, Primaria Parisului si Centrala Paris-musees, in cooperare cu scolile de design VIA.
    Designul francez actual nu putea ramane indiferent fata de aceasta ofensiva a artificialului in viata cotidiana. Mai ales, cand umanitatea pare a fi fascinata de mirajul consumului sans rivages si de mitul perfect ambalat al cornului abundentei. Designerii prezenti in expozitie incearca prin solutii pragmatice sa regaseasca calea apropierii de natural; altfel spus, proiectantul contemporan trebuie sa se raporteze indeosebi, la acele probleme de constiinta generate de conflictul intern intre om si lucruri, intre functional si simbolic. Fara impresionari de fatada, interesul pentru design se traduce prin obiecte, mesaje, imagini in miscare. Ce e insa interesant aici este ca, in afara de scaunele expuse si alte obiecte casnice ( comentate deja de Michel Bouisson in prefata evenimentului ), celelalte lucrari nu sunt incluse in circuitul comercial. Ele vorbesc despre legatura dintre creativitate si utilizarea ei. Una nu aleatorie, confuza, ci rationala, care mizeaza pe iesirea din baletul mecanic al stereotipurilor.
    Apartinand unor generatii diferite, designeri precum Francois Azambourg, Francois Brument, Jean-Louis Frechin , Olivier Gassies , Fred Sionis si Jerome Garzon observa evolutia modului de viata si incearca a restabili contactul cu ceea ce colegii lor din spatiul anglofon numesc the green border. Cu atat mai mult, cu cat azi, designerii nu se implica numai in procesul decorarii interioare, ci fac parte din intreg mecanismul economic. Deoarece, cum evidentia Michel Bouisson “ei dubleaza munca inginerului in inventarea esteticii industriale. Chiar si cand e vorba sa imbrace produse a caror putere de atractie sta in utilitatea lor. Designul aici, presupune sa construiesti spatii si relatii pentru a reface material si simbolic teritoriul comunului ’’. E ceea ce Jacques Ranciere numeste ’’cotitura etica a esteticului: o utopie contemporana modesta.”
    Fidel definitiei campului sau de actiune, designul se repozitioneaza succesiv in functie de transformarile pe care le sufera capitalismul. In acelasi timp, revolutia digitala are ca efect modificarea raportului dintre spatiul public si cel privat; cele doua sunt strabatute multidirectional de retele si fluxuri. Jean-Louis Frechin ne arata cum sa locuim in lumea digitala si felul in care aceasta revolutie modifica atitudinile si tipologiile pe care umanitatea le-a creat in cursul istoriei: apropierea, departarea. Artistii care lucreaza cu tehnologia digitalului se afla intr-o situatie similara cu aceea in care scoala Bauhaus, la sfarsitul revolutiei industriale a incercat sa imprime un sens diferitelor forme tehnice ale vremii, sa le imprime o dimensiune estetica. Designerul francez considera ca e necesar sa dam o forma economiei imaterialului si informatiei.
    Obiectele care vor face parte din viata celorlalti trebuie sa ramana mijloace de ameliorare a ei, iar nu de agresare , de intruziune vizual-conceptuala. Cu toate acestea, se observa cum avalansa obiectelor complica existenta, o marginalizeaza, in loc sa o resusciteze, sa o relaxeze (v. anostul si repetabilul spectacol al ambuteiajelor si al lipsei locurilor de parcare).
    Am remarcat obiectele nascute din relatia calculator, programele informatice 3D si vocea umana ( sunetul acesteia dand contur obiectelor ) ; deopotriva, programul Elements imaginat de Mathieu Lehanneur retine atentia privitorului prin cateva inovatii : C – un dispozitiv ce ajuta la incalzirea locala a corpului ; O – generatorul de oxigen pur si microaparatul db cu rol de antipoluant fonic ; la acestea s-au mai adaugat tehnologiile digitale generatoare de mediu interactiv ( etajera-difuzor waaz si etajera obiect digital luminos, wa-snake ) concepute de Jean-Louis Frechin.

Armand Steriadi - mai 2010

O familie de artisti in templul unei vechi pasiuni – pictura

2010-08-31T02:08:00.000-07:00

    La galeria Institutului Irecson s-a deschis expozitia unor nume cu un profil bine conturat in perimetrul plasticii romanesti contemporane, Cristiana Calinescu Fodor si Vasile-Iulian Fodor. Momentul s-a derulat in paralel cu o serata literar-muzicala, cu inflexiuni orientale, impartasind auditoriului ceva din mitologia unui tinut al contrastelor : India lui Tagore si Eliade, in viziunea unui scriitor roman din Australia.
    La inaugurare au participat reprezentanti ai mass-media, ai vietii culturale si universitare bucurestene, cat si colegi si apropiati ai celor doi artisti : Doina Ghitescu, Marin Raducu, Dan Stanca, Florina Ilis, Angela Tomaselli, Tudor Meiloiu, Victor Parhon, Monica Gorovei, Cornelia Victoria Dedu, Marius Tita, Vlad Bedros, Vasile Celmare , Titus Vajeu s.a.
    Exista o anume serenitate a artistei Cristiana Fodor care s-a transferat netulburata si asupra penelului ei. Totusi, ea nu e decat expresia unui necesar efort de explorare si cizelare a sinelui . Tablourile ei pot recompune o intreaga atmosfera , sensibile la ritmul vivaldian al sentimentelor .
    Cu un bogat si sugestiv “trecut” expozitional, discipola maestrului Corneliu Baba a parcurs nenumarate registre si limbaje plastice, demonstrand peste tot aceeasi limpede masura si aceeasi salutara modestie : ilustratia de carte, lucrari de arta decorativa, restaurare de pictura murala, si de icoane. A beneficiat de numeroase calatorii si stagii de documentare in spatiul european ( Ungaria, Rusia, Franta, Italia, Elvetia, Germania ).
    Actuala sa iesire in arena , alaturi de mai tanarul ei confrate, Vasile-Iulian Fodor se doreste a fi inca o provocare adresata vizitatorului, prin intermediul culorii (indeosebi in tonalitati de rosu , verde si albastru) si al unui recitativ cromatic axat pe o gama rece (v. lirismul discret al naturilor statice , transparentele florilor sau acuitatea portretisticii).
    Desi la varste si praguri diferite ale stilisticii, cei doi artisti au dat masura reala a valentelor lor creatoare, constituindu-se intr-un original duet vizual, elogiat de public si omologat de cunoscatori.
    Expozitia de la Institutul Irecson, fara a genera un anume disconfort de vocabular sau de situare ideatica, poate fi vazuta ca o punte intre generatii ; ea confera vizibilitate si eleganta estetica.
    Parcurgand-o, nu ai in fata numai un decor, ci insasi fiinta , spiritul celor ce-au construit-o.

Armand Steriadi – septembrie 2009

Emil Sicoi în vizită la FanArt

2010-08-31T01:51:00.000-07:00

Emil Sicoi si Speranta Stefanescu - in dialog la sediul Galeriei FanArt